2005 – Barajul Vidraru

Această prezentare necesită JavaScript.

In 2005, in toamna, ne-a apucat intr-o sambata sa plecam la munte; evident, pentru o singura noapte, nu am rezervat camera; am plecat fara sa avem nimic aranjat, nu stiam nici macar ce insemna „munte”…

Si-am pornit spre Valea Prahovei… proasta miscare… aglomeratie crunta, se merge bara la bara… spre pranz am ajuns la Posada; am oprit si am intrat la Muzeul Cinegetic; nici nu stiam ca exista, nici nu stiam ce inseamna cinegetic; dar am aflat atunci; am invatat multe despre vanat, despre care coarne de cerb sunt de o calitate mai buna, despre cum blana de urs nu trebuie sa fie gaurita, ca sa valoreze ceva… am invatat multe si am vazut cele mai importante exponate din Romania – vanat de Ceausescu insusi sau cele mai valoroase exponate ale tarii.

Am urcat apoi spre Busteni; aici a fost prea aglomerat ca sa merite oprirea sau vreo poza; asa ca am pornit spre Bran; am ajuns tocmai in plin Ravasitul Oilor. Este o petrecere campeneasca, cu produse din oaie, exclusiv: pastrama, branza si evident, must. Mustul nu de la oi… Petrecerea asta se tine anual, in ultimul week-end din luna septembrie.

Apoi am pornit spre Barajul Vidraru… In drum, am intalnit cariera de piatra de la Campulung Muscel. Nu am oprit, dar e imposibil sa o ratezi. Am ajuns noaptea catre Vidraru; de fapt, ne-am oprit chiar in ultima localitate inainte de baraj, in Corbeni; singura pensiune care ne invita, prin faptul ca era lumina in curte; in rest… intuneric bezna, nici iluminat stradal nu exista in zona… Ne-am cazat si dimineata am pornit spre baraj. L-am admirat, ne-am bucurat un pic, si am plecat; pentru ca am nimerit o zi foarte ploioasa… Transfagarasanul l-am lasat pe mai tarziu.

Am plecat spre Bucuresti prin Curtea de Arges; am oprit si la Manastirea Curtea de Arges… am vazut-o si pe Ana, l-am salutat pe Manole si-am plecat spre casa.

Drum bun, pe urmele noastre !!!!