Christos a inviat !

Nu mai e cazul sa urez sarbatori cu bine, caci aproape au trecut, dar pana la Inaltare se spune Christos a inviat !!!
Sa fie sanatate, bucurie si impliniri, cam asta va doresc ! Si sper ca ati petrecut de neuitat, alaturi de cei care va sunt dragi si va iubesc 🙂

Anunțuri

La multi ani, Raluca !

Cine e Raluca? Raluca este prietena si colega mea de banca din liceu; impreuna am luat decizia (disciplinara, de altfel !!!) de a ne muta in prima banca, randul de la fereastra, undeva prin clasa a IX-a; de atunci, am tot admirat parul din nas al profilor sau parul facial al unor profe; am suportat cu stoicism anumite mirosuri si am reusit sa copiem la mate asa cum nimeni nu o mai facuse.

De Raluca ma leaga o tona de amintiri, care mai de care mai frumoase si mai intense. De cate ori ma gandesc la perioada liceului, de atatea ori imi vine in minte cel putin o faza legata de ea.

Evident, amintirile ies la suprafata si cand nu te astepti; de exemplu, cand tu esti nasa, stai in capul mesei si cineva te intreaba: nu erai tu, impreuna cu colega ta, Raluca, cele care cereati bani de eugenii in fata chioscului din Dante???? Si te bufneste rasul amintindu-ti cum s-a ajuns la situatia asta… Da, draga mea Raluca, iti mai amintesti de chetele noastre minunate? Iti mai amintesti cum beam apoi cola pe sub banca? :))

Iesirile la film… pai cate filme am vazut cu Raluca, multumita mamei ei care ne oferea tichete gratuite, datorita serviciului dansei de atunci. De cate ori am facut zi scurta din ziua de vineri, pentru ca aparea cine stie ce film bun… De cate ori am revazut filme impreuna…

La multi ani, draga mea !!! Sa imi traiesti frumos !!! Sa gasesti tot ce iti doresti in paienjenisul vietii si sa traiesti asa cum iti place !!!

La multi ani Sori si Roxa !!!!

Printre cele mai bune prietene ale mele, dintotdeauna !!!!!

Pana acum cativa ani, eram convinsa ca una dintre voi e nascuta pe 25 si una pe 26; mereu va sunam pe amandoua pe 25, si amandoua imi spuneati ca „Maine e ziua mea !” intr-un final m-am linistit; amandoua sunteti nascute pe 26… Deci, azi 🙂 Dar mi-am pastrat obiceiul de a vorbi cu voi pe 25, numai asa, ca sa nu pierdem traditia 🙂

Sori este una dintre fetele de la bloc; o iubesc ca pe sora pe care nu am avut-o; e o scumpa, o dulce si o imprastiata. O prietena de nadejde; un om pe care iti place sa il ai in preajma!!!

Roxa este cumatra !!! Am tot incercat si noi si ai nostri sa ne inrudim… Nu s-a reusit nimic, pana nu ai nascut: multumesc pentru privilegiul de a ma lasa sa-ti botez minunea, caci o minune de fata ai !!! Pe cand eram mai mici, ne spuneam totul in scrisori, acum e mai usor cu atatea telefoane mobile, cu internet, e mult mai simplu; te iubesc si sper sa fim mereu prietene !!!

La multi ani, scumpele mele !!!

Botez Cristinica – the fun part

Incepusem acum ceva vreme sa scriu despre botezul celei mai proaspete finute. Nu am apucat sa descriu decat partea cu biserica. Ei bine, dupa frigul indurat in biserica, ne-am mutat la caldura restaurantului.

Acolo am avut parte de o frumoasa surpriza, in sensul ca fusese amenajat un loc de joaca pentru copii; era acolo o zana care s-a ocupat de copii; daca Ioana avea numai cateva luni in plus, cred ca nici nu am fi stiut ca e cu noi acolo. In prima faza am observat piscina cu bile si zana. Ioana era familiarizata cu bilele, ca avem si acasa, numai ca aici erau atat de multe incat au constituit o adevarata surpriza pentru ea… placuta surpriza. Apoi surpriza pentru noi a fost ca a stat cumintica pe scaunel si a „colorat” impreuna cu zana.

Apoi s-a deschis dansul; cu imagini de cand s-au cunoscut finii nostri, cu imagini de la nunta si cu imagini cu bebica. Dupa deschiderea dansului s-a incins atmosfera si pe ring. Petrecerea s-a insufletit si toata lumea s-a simtit bine. Cand se dansa mai cu pasiune, au aparut starurile 🙂 6 copii frumosi, cu corpuri de atleti, cu costume minunate, dansatorii 🙂 Dupa ce si-au temrinat numarul, fiecare om de pe ringul de dans a simtit ca mai are de lucrat la capitolul miscare 🙂

Zana a mai venit apoi cu doua surprize: face painting si figurine din baloane. Asta din nou i-a distrat maxim pe copii: fiecare si-a ales personajul preferat si toti s-au ales cu figurine din baloane. Treaba e ca tipa e foarte bine antrenata; toti copiii o ascultau si erau vrajiti de ea. Are foarte multa rabdare si se poarta minunat cu copiii 🙂 Cand credeam ca surprizele s-au incheiat, au venit baloanele de sapun. Asta i-a cucerit definitiv pe copii si i-a si obosit maxim…

Tortul a facut senzatie, personalul restaurantului l-a plimbat printre invitati, astfel incat toata lumea l-a putut admira in toata splendoarea lui. Marturiile au venit la momentul potrivit si toata lumea s-a simtit excelent. O petrecere reusita, ca un prim pas reusit in viata. Sa ai o viata frumoasa, draga Cristina !!!

Această prezentare necesită JavaScript.

Lia, Ceci si Cristina

Acum un an pe vremea asta plecam la Bran, la o intalnire cu mamici, pitici si tatici; pe fete le-am cunoscut pe forum. Am intrat pe forum cam de cand am aflat ca sunt insarcinata si mi s-au dezvaluit fetele rand pe rand; ne-am cunoscut, atat cat se poate in lumea asta virtuala si am pus de-o intalnire.

Nu a fost foarte greu, pentru ca Lia mi-e si vecina si a fost mai usor sa decidem, stiind ca vom fi cel putin impreuna. Iar Ceci si Cristina s-au dovedit a fi super fete, cu super bebici si super soti.

Am petrecut un week-end prelungit pana la urma, am ramas si duminica; a fost un week-end de dezmat, e drept, era ceva mai usor pe vremea aia, copiii nu mergeau singuri, asa ca am putut si sa mai stam de vorba; acum cred ca altfel ar sta lucrurile, probabil noaptea nu am mai dormi… Barbatii s-au ocupat de gratare, mamicile de organizare si copiii de entertainment. S-au legat prietenii si amintiri frumoase.

Intre timp, Cristina mai asteapta un bebe, probabil se dovedeste a fi cea curajoasa intre noi; Ceci a scapat de pampersii lui Raul, care se dovedeste a fi cel mai fasnet copilas din cati cunosc eu, cel putin; Lia e business woman; iar eu… vi le povestesc aici pe toate…

Zi buna, fetelor si ma bucur ca v-am cunoscut!!!!

Această prezentare necesită JavaScript.

PS: Am cunoscut-o si pe Naty si minunea ei cea mica intr-o scurta vizita, pentru care ii multumim din sufletel !!!

Finuta Bianca Georgiana

Cine este Bianca Georgiana? Bya, mai pe scurt, este fiica prietenei mele dintotdeauna, Roxana; Roxana este fiica prietenei mamei mele; pe ele, mamele, le leaga o prietenie de zeci de ani; dintotdeauna, si ele… sunt prietene de pe vremea cand mama statea la Braila.

Bya s-a nascut pe 23 aprilie 2003, asa incat bunica a luat asta ca pe un semn; s-a gandit ca asa a fost sa fie, sa ne inrudim intr-un final; Bya a devenit finuta noastra. Se numeste si Georgiana, desi eu nu am avut vreun cuvant de spus, si daca as fi fost intrebata, singura pretentie ar fi fost sa aiba nume de sfant… Nu am fost, totusi, prima optiune de nasi si pt parinti, desi sper ca in timp s-au mai schimbat lucrurile.

Botezul a avut loc prin august; eu am avut de dat Licenta si finuta si cumetrii au fost suficient de draguti incat sa ma astepte. Intr-o vineri seara am plecat de la Bucuresti cu „alaiul”: nasa, nasul si parintii nasei :), bagaje, cadouri, lumanare… Inghesuiti in Dacia tatei, pe o caldura de nedescris. Am ajuns cu bine la Braila, desi la un moment dat am gresit un pic drumul.

Botezul a fost sambata; evident, nu imi amintesc nimic… Am un „talent” din a avea maxim de emotii in momentele cele mai nepotrivite; stiu doar ca slujba a durat extrem de mult; mai stiu ca pana atunci nu mai tinusem niciun copil in brate si ca probabil am chinuit-o pe Bya. Nu imi amintesc daca a plans sau daca a fost agitata. Probabil e de bine, daca ar fi facut show in sensul asta, cu siguranta mi-as fi amintit. Dupa slujba am mers acasa la cumatra. A dormit pitica in liniste si pe seara, inainte de petrecerea de la restaurant, i-am facut si baita de mir. Pfffff, asta a fost o alta piatra de incercare… Evident ca daca nu mai tinusem un copil in brate, nici nu facusem baie la vreunul… In camera unde s-a petrecut baita, lume multa, si fiecare avea o parere. Noroc ca din nou, finuta a avut rabdare cu nasica ei atat de nepriceputa si a stat cumintica. Mama si bunica m-au ajutat, au sustinut-o pe Bya si eu am spalat-o… atat cat m-am priceput.

Au urmat ritualurile…. copilul pus pe perna si repetat „Ti-am luat un pagan / Ti-am adus un crestin”, de trei ori in pragul casei; scuturatul panzei de mir, stingerea lumanarii de tocul usii… nici nu mai stiu; repet, lume multa, multe pareri…

Apoi am mers la restaurant, la Lacu Sarat… frumos… se lasase racoare… Am si dansat, parca; petrecere frumoasa am avut.

Intre timp, finuta a excelat la gradinita intre copiii de varsta ei, iar acum, in clasa a doua, este, evident, prima din clasa; nu am niciun merit, dar ma pot lauda cu ea, nu? Sa ne traiesti, Bya, sa fii sanatoasa si sa fii mereu prima, asa cum esti invatata !!!!!

Această prezentare necesită JavaScript.

La multi ani, SOTZ

De 12 ani iti urez aceleasi lucruri; incep cu la multi ani si sfarsesc cu iubire…

De 12 ani sarbatorim impreuna; cu suisuri si coborasuri, cu bune si cu rele…

De 12 ani iti doresc tot binele din lume, oricum ar fi el; tu alegi mereu sa ne fie bine impreuna…

De 12 ani petrecem impreuna… si e bine…

La multi multi ani, dragule !!!!!

Această prezentare necesită JavaScript.

 

PS: eroare de calcul: de 13 ani iti tot zic si-ti tot urez… deh, matematica imi vine de hac in cele mai neasteptate momente

Botez Crisitina Iordache – the religious part

Pe 4 februarie am crestinat-o pe Cristina. Cristina este fiica Mihaelei si a lui Lucian, prima pereche de fini de cununie. In 2007 i-am cununat; poate urmeaza un post si despre asta. Cu permisiunea lor 🙂

Cristina este a doua noastra fina de botez. Prima finuta am botezat-o in 2003. Asa tineri… Asa neexperimentati… Saracuta Bianca (prima finuta), bine ca nu isi aminteste; ce-oi mai fi chinuit-o… Si pe Cristina cred ca am chinuit-o, dar cand m-am simtit coplesita de emotii, macar am stiut sa ii cer ajutorul mamei. Desi, mamica fiind, ar trebui sa am ceva experienta.

Ca orice nasi, ne-am ocupat de tinuta micutei, de lumanare, de slujba de la biserica. Traditia spune asa, in fapt, m-am sfatuit cu fina; asa mi se pare normal in era in care traim. Sa cadem de acord.

Si a venit si ziua binecuvantata. Frig de mori. Demult nu am mai vazut o iarna asa grea. De fapt, zic analele ca nici nu aveam cum, pentru ca anul asta a fost cea mai grea iarna din ultimele decenii; Si eu nu am prea multe decenii la activ. Hainele super mega cu toc si super mega cu maneca scurta pe care le pregatisem, au ramas acasa, pe umeras, respectiv in cutii, asa cum le-am cumparat. Ne-am adaptat din mers la conditiile meteorologice, noi fetele, nasicile; iar nasu’ a ramas cu haina pe el…

Am ajuns la biserica. Am adus in  biserica multe bagaje: toate cele necesare – prosoape, sapun, hainute, lumanare!

Si-apoi a inceput slujba de botez. Am spus Crezul, ne-a mai citit preotul si-apoi surpriza, m-a pus preotul sa o dezbrac pe micuta… Acum m-am pierdut… Gata, ceata si tremurat.. Nu ma asteptam sa ma puna sa o dezbrac in frigul care era in biserica… Asa ca am inceput sa tremur si am cerut ajutor. A venit fina si mai mult am ajutat decat m-am descurcat. Apoi totul s-a petrecut extrem de repede: bagat in cristelnita, miruit, imbracat, inconjurat masa apoi a luat-o preotul si a dus-o la icoane; apoi impartasanie si poze !!! Greu, foarte greu pe frig. Odata imbracata piticuta, ne-am mai relaxat un pic si am zambit la poze. Apoi ne-am mutat la restaurant.

Cam asta a fost botezul nostru inghetat. Cu mari emotii, desi ma asteptam sa ma descurc incomparabil mai bine cu Cristina !!!

Sa ne traiesti, mica crestina !!!!

Această prezentare necesită JavaScript.

O iarna grea si multa putere

4 februarie 1980. O femeie insarcinata in luna a patra. Gheata peste tot. Inclusiv pe acoperisuri; turturi mari care stau sa se desprinda in orice moment. Peste doua zile este ziua de nastere a tatei. Implineste 27 ani. Ii place sa joace tenis. Mama s-a gandit sa ii cumpere o racheta de tenis…. de Reghin, cadou de ziua lui. Pleaca ceva mai devreme de la serviciu, pentru ca la ora iesirii o asteapta tata. Trebuie sa aiba timp sa cumpere racheta, sa o aduca inapoi la birou si apoi sa iasa la ora obisnuita, sa se intalneasca cu tata. Isi pune haina de blana, lunga pana in pamant, caciula pe cap, gluga hainei de blana peste caciula. Si pleaca, pe jos, dinspre Piata Unirii spre Magazinul Victoria.

Merge incet, sa nu alunece. Langa ea, o doamna mai in varsta incearca sa isi tina echilibrul pe gheata. Deodata se aude un zgomot ca de tunet. O bucata de gheata de pe acoperisul pe sub care mergeau alaturi, se desprinde si cade peste cele doua. Tata ajunsese mai devreme; lumea porneste spre locul unde deja e aglomeratie. Tata cheama un taxi, le suie pe cele doua si pornesc in goana mare spre spital. Pe drum, doamna de langa, moare.

Ajunsi la spital, doamna cu haina de blana intra in coma profunda. 48 de ore. In acest timp aude medicii vorbind in jurul ei: daca ar fi sarcina macar in luna a cincea, am stii ca nu riscam nimic. Daca nu e trecuta de cinci luni, recomandam intrerupere. Anii ’80… Treaba e grava. Tata este intrebat: Sunteti sotul? Da. In cate luni este sotia? 4…. Se asterne linistea.

Dupa 48 de ore mama se trezeste. Primul lucru, este intrebata in cate luni este, isi aminteste discutia, ca prin vis si spune clar si raspicat: aproape 6. Nu se poate, sotul dumneavoastra spune ca 4… Da, dar eu stiu mai bine. (Multumesc, mama !!!) Urmeaza recuperarea, reinvatarea, reobisnuirea cu lumea care ne inconjoara. Grele, toate. Mama lupta din greu cu toate si mai ales, cu toti. A vrut sa riste. Si-a asumat un risc enorm si acum, ca au trecut 32 de ani de atunci, e clar ca a facut alegerea cea buna. Stia ca daca nu duce acea sarcina la bun sfarsit, e posibil sa nu mai poata avea copii.

Cinci luni mai tarziu, pe 6 iulie 1980 ma naste pe mine. Normal, desi avea indicatie de cezariana. Tot anii ’80, deci tot treaba serioasa. Medicul ei s-a gandit ca nu are cine sa o ajute post-operator. Si a avut dreptate.

Daca nu pentru altceva, macar pentru cele de mai sus, MAMA are un rol covarsitor inca de la inceput. Mama trebuie pretuita. Nu numai a mea. Toate mamele au partea lor de eroism, partea lor de sacrificiu, partea lor de greutati; pe timpul sarcinii si mai tarziu. Multumesc, MAMA !!!!