Domnul Purnichescu

Dupa aventura numita clasele I-IV in compania Doamnei Micu, a venit randul imbarcarii in aventura V-VIII, alaturi de Domnul Purnichescu.

Dansul, om serios, cu ochelari grosi si fumurii, in spatele carora nu puteai observa niciodata urma de zambet – raspuns la toate nebuniile prin care il puneam sa treaca. Fraza care imi va aduce mereu aminte de dansul este „Sper ca atunci cand vei fi uitat totul, sa iti amintesti macar ceva din ceea ce ai invatat de la mine” ! Si imi amintesc, sincer, multe.

O parte dintre colegii pe care i-am avut in clasa dansului – prof de franceza, by the way – imi sunt prieteni si azi. Ba mai mult, unul dintre colegi mi-a fost alaturi la unul dintre job-uri si ulterior a devenit parte din familie 🙂 Asta cred ca e maretia dansului: puterea de a crea un colectiv aparte, format din oameni care s-au crescut unii pe ceilalti, s-au ajutat, s-au sustinut si au trecut impreuna prin inevitabilele drame ale adolescentei, perioada de grele incercari din multe puncte de vedere. Perioada in care dansul a stiut sa ne fie alaturi, sa ne asculte, sa ne spuna o vorba buna si sa ne indrume mereu.

Ma intalnesc macar o data pe an cu Domnul Purnichescu, ma gandesc mereu la dansul de ziua numelui, de Sf. Dumitru, si anticipez cumva fiecare intalnire intamplatoare. Va multumesc pentru tot, Domnule Diriginte !!!

 

PS: singurele cuvinte si expresii pe care le mai tin minte din limba franceza si parte a omului care sunt azi, vi se datoreaza !!!!

Anunțuri