Doamna Micu

Am inceput scoala generala in anul 1987. Ceva mai tarziu decat ar fi trebuit intr-o era ceausista si plina de nedreptati, in care copilaria ne-a fost un pic furata… Oh, dar stai!!! Nu la fel se intampla si acum? Nu tot la 6 ani incepe scoala? A, ba da!!!

In fine, sa continuu cu firul povestirilor despre cei ce m-au format. 

Doamna Micu este invatatoarea mea. Doamna Maria Micu – spaima Scolii Generale nr. 112 din cartierul bucurestean (marginas, de altfel) Balta Alba. Toate mamele din cartier cu copii de-o varsta cu mine se temeau ca nu cumva copiii sa „pice” in clasa doamnei Micu. Numai mama nu stia nimic. Am ajuns in clasa dansei si apoi tot procesul de invatamant a devenit o placere. Doamna Micu a fost „Doamna” chiar si in cei 3 ani si un trimestru de invatamant comunist pe care i-am prins. Ne spunea in soapta ca dansa nu e „tovarasa”…

Foarte multe nu imi amintesc despre primii mei patru ani de scoala. Dar stiu sigur ca eram un copil razgaiat, netrecut prin cresa sau gradinita, un copil care nu a fost nevoit sa creasca cu cheia de gat. Asa incat, destul de des, cand ma plictiseam la ore, ma ridicam si ma plimbam prin clasa. Nu imi aduc aminte in ce fel, dar sigur, cu mult tact si profesionalism, Doamna Micu m-a facut sa-mi treaca deprinderile de copil neiesit in societate odata cu copiii de varsta mea.

Toti copiii din clasa Doamnei Micu s-au batut timp de patru ani pentru premiu. Si, cam jumatate din ei, eram mereu pe prima treapta. Departajati numai de diferentele de talente: unii mai buni la muzica, altii la desen, altii la sport… Materiile de baza erau litera de lege si nimeni nu se juca cu ele. Acolo, toti eram „top”…

Nu stiu cum facea ca a reusit sa ne faca si sa ne ajutam intre noi, fapt care s-a concretizat in timp in ceea ce azi se numeste „teamwork”. Si aici imi voi aminti mereu cum colegul meu de banca, Razvan – cel mai ravnit dintre baieti – m-a ajutat sa inteleg cum sta treaba cu cratima. Doamna Micu chiar ne-a prins discutand si ne-a lasat, ascultand din umbra, explicatia salvatoare. Multumesc, Razvan, explicatia ta a ajuns la multi dintre elevii mei :).

Doamna Micu era dura, era de temut, era de gasca in excursii si prietenoasa cu copiii care trebuiau sustinuti. Doamna Micu e piatra de temelie a educatiei mele, primul pas in viata sociala si profesionala.

Multumesc, Doamna Maria Micu !

Voi reveni cu un UPDATE la acest post cu o foto scanata din timpul unei premieri. Poza alb-negru, desigur !Doamna Micu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s