Ajutam copilasii din campania de sensibilizare Globuri cu Suflet

Ajutam copilasii din campania de sensibilizare Globuri cu Suflet

 

Campania de sensibilizare Globuri cu suflet a ajuns deja la editia a patra, campanie initiata de Lavinia Biberi in nov. 2009 ajutata fiind de multi bloggeri din tara. O stiu personal pe Lavinia si am incredere ca o se descurce foarte bine si anul acesta la cea de-a patra editie.

 

Ea de 4 ani se tot gandeste (si pune si in practica) sa ofer bucurii copiilor (dulciuri, fructe, haine, incaltaminte, jucarii, carti, rechizite si multe altele) pe 6 decembrie, cand toata lumea ar trebui sa-l astepte pe Mos Nicolae cu ghetele facute si cu sufletul plin de emotie si bucurie.

 

Scopul acestui proiect este de a aduce impreuna zambetul pe buze unor copii nevoiasi din tara noastra. Cei care pot si vor, se strang in aceasta perioada donatii pentru 12 copilasi de la Scoala ajutatoare pentru copii cu dizabilitati si handicap, Scoala Speciala Nr.5 din Vitan, Bucuresti. In acest an, Globuri cu suflet se va desfasura atat in Iasi (aici se organizeaza putin mai tarziu, pe 22 dec).

cat si in Bucuresti (6 decembrie, ultima zi de donatii fiind 4 decembrie).

Se asteapta de la voi donatii in jucarii, jocuri si bani, fiecare dupa posibilitati, conditia fiind ca toate acestea (jucarii, jocuri educative sau chiar haine) sa fie noi. In caz ca vreti sa oferiti o mana de ajutor, mai jos o sa gasiti si datele de contact ale organizatoarelor.

 

Contacte:

Bucuresti: Lavinia Biberi / biberi.lavinia @ gmail.com

Detalii pe blog: http://laviniabiberi.com/globuri-cu-suflet-editia-a-patra-pregatiri/

Iasi: Anda Elena / anda_elena @  yahoo.com

http://saptepietre.ro/2012/11/globuri-cu-suflet-inceput-de-bucurie.html

Ce spuneti? Oferim si noi o mana de ajutor?

Anunțuri

Rubrica noua

Ideea acestei noi rubrici mi-a venit intr-o zi de sambata. M-am trezit si asteptam in liniste, in confortul dormitorului conjugal sa se trezeasca veselia familiei. In acele cateva momente dinainte ca Ioana sa se trezeasca, mi-a venit in minte un gand, un nume la care ma reintorc, inevitabil, pe la sfarsitul lunii octombrie, an de an. Numai ca de data asta era inceputul lui octombrie.

Pe 26 octombrie calendarul ortodox il serbeaza pe Sfantul Dumitru, ocrotitorul Bucurestilor. Pentru mine nu inseamna mai nimic asta, sau cel putin, nu inseamna imbulzeala la moaste, nu inseamna stat la coada la pupat racla sfanta. Pentru mine, ziua Sfantului Dumitru inseamna ziua Domnului Diriginte, scris intentionat cu majuscule, pentru ca dansul mi-a marcat drumul in viata. Pe Domnul Diriginte il cheama Dumitru. Dumitru Purnichescu…

In fiecare an, la sfarsit de octombrie, imi revine in minte acest om. Ne-a format. A avut pe mana o clasa de copii rebeli, neastamparati, asa cum probabil erau toti copiii de 5-8 la vremea respectiva. Numai ca dansul era obosit, am fost ultima sa generatie. Cu atata grija ne-a vorbit despre viitor, cu atata grija ne-a indrumat pasii si mie, cel putin, mi-a ramas in minte. O vreme, il sunam de ziua dansului, apoi am incetat, gandindu-ma ca deranjez.

Gresit, aveam sa constat intr-o toamna, in ultimul an de facultate. M-am revazut cu DomnulPurnichescu, total intamplator, in zona in care locuiam. M-a intrebat, de parca ieri ne vazusem ultima data pe holul Scolii Generale nr. 112, cum imi mai este. Auzise dansul de o Simona din clasa dansului care se casatorise si divortase (primul meu nume este Simona) si ma intreba daca sunt bine, daca mi-am revenit. I-am spus ca nu era vorba despre mine si ca si Simona este bine. S-a bucurat ca suntem bine, m-a sarutat parinteste pe frunte si ne-am despartit.

Acum vreo luna, 9 ani mai tarziu dupa aceasta intalnire, ne-am reintalnit in Auchan. Cu aceeasi bucurie mi-a raspuns la salut. Acelasi sentiment l-am avut, cum ca abia ieri ne-am vazut pe holurile Scolii Generale. Am discutat putin. I-am spus ca sunt cu fiica si sotul la cumparaturi, ca m-am reintors in campul muncii dupa 2 ani de pauza. S-a bucurat pentru mine cand i-am spus ca imi place maxim ce fac la serviciu. Dar m-a intrebat, pe acelasi ton parintesc, care e concluzia mea, acum, probabil, la jumatatea vietii: Bai, atat vreau sa stiu: traiesti bine? Iti foloseste la ceva tot ce-ai invatat?

Recunosc, am ramas putin surprinsa… Pe moment am raspuns, din complezenta ca traiesc bine… Dar imi ridic niste semne de intrebare. Pentru asta s-a nascut aceasta rubrica. Aici vor incapea toti oamenii care m-au format. Despre Domnul Purnichescu, cu drag, va urma o postare speciala, in ordinea fireasca a curgerii anilor. Acum, doar ii multumesc ca mi-a ridicat mingea la fileu si m-a facut sa-mi pun intrebari…

Aceasta rubrica noua se va ocupa de oamenii care m-au format, de-a lungul timpului, bunici sau nu, invatatori, profesori, diriginti, colegi, sefi, directori, toti cei care si-au pus amprenta asupra mea se vor regasi aici. Cu drag… va multumesc.