Nena si Icea

Am tot spus ca am inceput o rubrica noua si nu am apucat sa mai scriu nimic. Acum e liniste in casa. Toata lumea doarme dupa un week-end prelungit si agitat: plimbari, parc, cumparaturi, gatit bunatati, vizite, musafiri si alte activitati placute, dar obositoare pentru cei mai mici dintre noi.

Postul se numeste Nena si Icea. Ei sunt doamna si domnul Stancescu. S-au mutat in blocul in care am locuit impreuna cu parintii mei pana in 2003, cand eu aveam numai 3 luni. Mama se intalnea zilnic cu doamna Stancescu la lift. Dansa venea de la piata, mama cobora cu mine in parc. Azi i-am tras un zambet, maine am tras-o de par si gata prietenia. Mama trebuia sa inceapa lucrul, nu avea cu cine sa ma lase, de la un zambet de-al meu s-a legat o prietenie si o relatie care a durat o viata.

Mama a inceput lucrul. Eu incepusem sa ma ridic in picioare, cu Nena si Icea de mana. Cu ei am renuntat la scutece. Cu ei am inceput sa mananc singura. Cu ei am inceput sa ma descurc singura cu anumite chestii care se fac la inceputul vietii: legat la sireturi, pieptanat, prins parul, etc…

Ei si-au batut capul cu mine ca se spune „cap” si nu pac, asa cum insistam eu. Ei s-au chinuit cu mine sa ma invete ca e corect Murfatlar si nu muflatar cum credeam eu si incercam sa ii conving si pe ei. Da, imi erau la indemana astfel de cuvinte, pentru ca ei, oameni cu educatie aleasa, plimbati prin toata lumea (vremurilor respective), isi respectau tabieturile si dupa fiecare pranz se delectau cu un pahar de vin alb. De aici a pornit si primul meu hobby, cel cu colectionatul etichetelor. Le dezlipeam cu grija de pe sticle, le spalam de lipici si le uscam, cu fata in jos, pe marginea cazii… Ce satisfactie aveam cand se usca eticheta, era ca noua, si o puteam lipi in albumul meu. O alta pasiune pe care au incercat sa mi-o insufle, dar nu s-a lipit de mine, a fost filatelia.

Pasiunile mostenite de la ei, pe care inca le port cu mine si le cultiv, au fost: vederile, fotografia si fotografiile, cititul si pastrarea bibliotecii intr-o ordeine desavarsita, pe colectii, pe ani de aparitie, pe tipuri de opere…

Ei m-au invatat sa fac acordul subiectului cu predicatul. Ei m-au invatat ca nu e ok sa ma dau dupa vremuri doar pentru ca asa e moda, ci numai daca vreau sa urmez moda. Ei m-au invatat limba romana pe care o vorbesc si acum. Au incercat si cu franceza – la mare moda in vremurile alea, dar nu s-a prins mare lucru de mine.

Ei au fost primii mei profesori, primii mei indrumatori, primii carora le ceream ajutorul cand parintii mei erau la serviciu sau prea ocupati de viata de zi cu zi. Ei au fost bunicii mei cu adevarat, desi dureros adevar. Ei au fost Eugenia si Mircea Stancescu, primii oameni pe care ii am ca reper in minte, atunci cand iau orice decizie, atunci cand imi e greu sa aleg ceva ce are legatura cu viitorul meu!

Va multumesc, si stiu ca va ganditi la mine, cu acelasi drag !

Anunțuri

La multi ani, Raluca !

Cine e Raluca? Raluca este prietena si colega mea de banca din liceu; impreuna am luat decizia (disciplinara, de altfel !!!) de a ne muta in prima banca, randul de la fereastra, undeva prin clasa a IX-a; de atunci, am tot admirat parul din nas al profilor sau parul facial al unor profe; am suportat cu stoicism anumite mirosuri si am reusit sa copiem la mate asa cum nimeni nu o mai facuse.

De Raluca ma leaga o tona de amintiri, care mai de care mai frumoase si mai intense. De cate ori ma gandesc la perioada liceului, de atatea ori imi vine in minte cel putin o faza legata de ea.

Evident, amintirile ies la suprafata si cand nu te astepti; de exemplu, cand tu esti nasa, stai in capul mesei si cineva te intreaba: nu erai tu, impreuna cu colega ta, Raluca, cele care cereati bani de eugenii in fata chioscului din Dante???? Si te bufneste rasul amintindu-ti cum s-a ajuns la situatia asta… Da, draga mea Raluca, iti mai amintesti de chetele noastre minunate? Iti mai amintesti cum beam apoi cola pe sub banca? :))

Iesirile la film… pai cate filme am vazut cu Raluca, multumita mamei ei care ne oferea tichete gratuite, datorita serviciului dansei de atunci. De cate ori am facut zi scurta din ziua de vineri, pentru ca aparea cine stie ce film bun… De cate ori am revazut filme impreuna…

La multi ani, draga mea !!! Sa imi traiesti frumos !!! Sa gasesti tot ce iti doresti in paienjenisul vietii si sa traiesti asa cum iti place !!!

Botez Cristinica – the fun part

Incepusem acum ceva vreme sa scriu despre botezul celei mai proaspete finute. Nu am apucat sa descriu decat partea cu biserica. Ei bine, dupa frigul indurat in biserica, ne-am mutat la caldura restaurantului.

Acolo am avut parte de o frumoasa surpriza, in sensul ca fusese amenajat un loc de joaca pentru copii; era acolo o zana care s-a ocupat de copii; daca Ioana avea numai cateva luni in plus, cred ca nici nu am fi stiut ca e cu noi acolo. In prima faza am observat piscina cu bile si zana. Ioana era familiarizata cu bilele, ca avem si acasa, numai ca aici erau atat de multe incat au constituit o adevarata surpriza pentru ea… placuta surpriza. Apoi surpriza pentru noi a fost ca a stat cumintica pe scaunel si a „colorat” impreuna cu zana.

Apoi s-a deschis dansul; cu imagini de cand s-au cunoscut finii nostri, cu imagini de la nunta si cu imagini cu bebica. Dupa deschiderea dansului s-a incins atmosfera si pe ring. Petrecerea s-a insufletit si toata lumea s-a simtit bine. Cand se dansa mai cu pasiune, au aparut starurile 🙂 6 copii frumosi, cu corpuri de atleti, cu costume minunate, dansatorii 🙂 Dupa ce si-au temrinat numarul, fiecare om de pe ringul de dans a simtit ca mai are de lucrat la capitolul miscare 🙂

Zana a mai venit apoi cu doua surprize: face painting si figurine din baloane. Asta din nou i-a distrat maxim pe copii: fiecare si-a ales personajul preferat si toti s-au ales cu figurine din baloane. Treaba e ca tipa e foarte bine antrenata; toti copiii o ascultau si erau vrajiti de ea. Are foarte multa rabdare si se poarta minunat cu copiii 🙂 Cand credeam ca surprizele s-au incheiat, au venit baloanele de sapun. Asta i-a cucerit definitiv pe copii si i-a si obosit maxim…

Tortul a facut senzatie, personalul restaurantului l-a plimbat printre invitati, astfel incat toata lumea l-a putut admira in toata splendoarea lui. Marturiile au venit la momentul potrivit si toata lumea s-a simtit excelent. O petrecere reusita, ca un prim pas reusit in viata. Sa ai o viata frumoasa, draga Cristina !!!

Această prezentare necesită JavaScript.

Traditia de 8 Martie

Ce este omul fara traditii? Cum stie omul sa se duca intr-o directie sau alta? Nu stie… Se ghideaza dupa cum se face de cand lumea sau dupa propriile traditiii.

Traditia mea de 8 Martie este sa ma vad cu fetele alaturi de care am crescut, m-am modelat si m-am educat. Da, educatia nu e numai de acasa, e si din viata; de acolo de unde traiesti de placere sau de nevoie. Traditia noastra a inceput acum…. nici nu stiu cati ani. Stiu sigur ca atat timp cat stateam in acelasi bloc ne vedeam constant, poate fara sa vrem, si ziua de 8 Martie era una ca toate celelalte. Dupa ce am inceput sa ne mutam, mai maritate, mai logodite, am infiintat obligativitatea intalnirii de 8 Martie. Nu e o zi in care ne facem cadouri; nu e o zi in care ne facem reprosuri; e o zi in care ne vedem OBLIGATORIU si ne punem la curent cu vietile noastre.

E drept ca ne vedem si in timpul anului, cat de des putem; dar 8 Martie e ziua in care nimeni nu zice pas. Este ziua in care logodnicii si sotii raman acasa si isi vad de ale lor sau de copii; da, unele dintre noi au mai mult de un copil; altele deloc… Si totusi, traditia se respecta, venim toate cu zambetul pe buze si ne simtim bine impreuna.

Fetele astea sunt fetele alaturi de care am invatat cate ceva de-a lungul vietii mele; toate m-au influentat, fiecare mi-a aratat cate ceva si cu fiecare am cel putin niste amintiri frumoase… Le iubesc pe fiecare in parte ca si cand abia le-am cunoscut. De-a lungul timpului, situatia nu a fost mereu roz; eu existat momente de animozitate si momente tensionate; s-au rezolvat toate, si desi poate nu suntem la fel de apropiate, ne facem timp, ne vedem si ne simtim bine impreuna. De 8 Martie…

La multi ani, fetele mele !!!!!!

Această prezentare necesită JavaScript.

Happy Saturday

E sambata azi… A fost soare… Parca se simte miros de primavara, desi cica nu e cazul sa ne grabim…

Am fost la plimbare, la cumparaturi… relaxat asa… Zi frumoasa am avut; ne pregatim de zilele care prevestesc primavara calendaristic, cel putin: 1 si 8 martie. Mereu am simtit ca de zilele astea trebuia sa ma imbrac un pic mai lejer decat inainte; parca o geaca mai subtire, parca niste pantaloni mai fara dresuri… Ceva trebuie schimbat pentru zilele astea. Cel putin din punct de vedere al garderobei.

Si azi asa am facut: Ioana a imbracat dres subtire si jeans plus un cojocel, doar de forma asa; mami o geaca de primavara, iar tati a renuntat la gluga; sa vina primavara, deci !!!! Noi am sarbatorit azi, in avans venirea primaverii 🙂 Asa am simtit 🙂

O zi frumoasa si o primavara cat mai prezenta !!!

Finuta Bianca Georgiana

Cine este Bianca Georgiana? Bya, mai pe scurt, este fiica prietenei mele dintotdeauna, Roxana; Roxana este fiica prietenei mamei mele; pe ele, mamele, le leaga o prietenie de zeci de ani; dintotdeauna, si ele… sunt prietene de pe vremea cand mama statea la Braila.

Bya s-a nascut pe 23 aprilie 2003, asa incat bunica a luat asta ca pe un semn; s-a gandit ca asa a fost sa fie, sa ne inrudim intr-un final; Bya a devenit finuta noastra. Se numeste si Georgiana, desi eu nu am avut vreun cuvant de spus, si daca as fi fost intrebata, singura pretentie ar fi fost sa aiba nume de sfant… Nu am fost, totusi, prima optiune de nasi si pt parinti, desi sper ca in timp s-au mai schimbat lucrurile.

Botezul a avut loc prin august; eu am avut de dat Licenta si finuta si cumetrii au fost suficient de draguti incat sa ma astepte. Intr-o vineri seara am plecat de la Bucuresti cu „alaiul”: nasa, nasul si parintii nasei :), bagaje, cadouri, lumanare… Inghesuiti in Dacia tatei, pe o caldura de nedescris. Am ajuns cu bine la Braila, desi la un moment dat am gresit un pic drumul.

Botezul a fost sambata; evident, nu imi amintesc nimic… Am un „talent” din a avea maxim de emotii in momentele cele mai nepotrivite; stiu doar ca slujba a durat extrem de mult; mai stiu ca pana atunci nu mai tinusem niciun copil in brate si ca probabil am chinuit-o pe Bya. Nu imi amintesc daca a plans sau daca a fost agitata. Probabil e de bine, daca ar fi facut show in sensul asta, cu siguranta mi-as fi amintit. Dupa slujba am mers acasa la cumatra. A dormit pitica in liniste si pe seara, inainte de petrecerea de la restaurant, i-am facut si baita de mir. Pfffff, asta a fost o alta piatra de incercare… Evident ca daca nu mai tinusem un copil in brate, nici nu facusem baie la vreunul… In camera unde s-a petrecut baita, lume multa, si fiecare avea o parere. Noroc ca din nou, finuta a avut rabdare cu nasica ei atat de nepriceputa si a stat cumintica. Mama si bunica m-au ajutat, au sustinut-o pe Bya si eu am spalat-o… atat cat m-am priceput.

Au urmat ritualurile…. copilul pus pe perna si repetat „Ti-am luat un pagan / Ti-am adus un crestin”, de trei ori in pragul casei; scuturatul panzei de mir, stingerea lumanarii de tocul usii… nici nu mai stiu; repet, lume multa, multe pareri…

Apoi am mers la restaurant, la Lacu Sarat… frumos… se lasase racoare… Am si dansat, parca; petrecere frumoasa am avut.

Intre timp, finuta a excelat la gradinita intre copiii de varsta ei, iar acum, in clasa a doua, este, evident, prima din clasa; nu am niciun merit, dar ma pot lauda cu ea, nu? Sa ne traiesti, Bya, sa fii sanatoasa si sa fii mereu prima, asa cum esti invatata !!!!!

Această prezentare necesită JavaScript.

Botez Crisitina Iordache – the religious part

Pe 4 februarie am crestinat-o pe Cristina. Cristina este fiica Mihaelei si a lui Lucian, prima pereche de fini de cununie. In 2007 i-am cununat; poate urmeaza un post si despre asta. Cu permisiunea lor 🙂

Cristina este a doua noastra fina de botez. Prima finuta am botezat-o in 2003. Asa tineri… Asa neexperimentati… Saracuta Bianca (prima finuta), bine ca nu isi aminteste; ce-oi mai fi chinuit-o… Si pe Cristina cred ca am chinuit-o, dar cand m-am simtit coplesita de emotii, macar am stiut sa ii cer ajutorul mamei. Desi, mamica fiind, ar trebui sa am ceva experienta.

Ca orice nasi, ne-am ocupat de tinuta micutei, de lumanare, de slujba de la biserica. Traditia spune asa, in fapt, m-am sfatuit cu fina; asa mi se pare normal in era in care traim. Sa cadem de acord.

Si a venit si ziua binecuvantata. Frig de mori. Demult nu am mai vazut o iarna asa grea. De fapt, zic analele ca nici nu aveam cum, pentru ca anul asta a fost cea mai grea iarna din ultimele decenii; Si eu nu am prea multe decenii la activ. Hainele super mega cu toc si super mega cu maneca scurta pe care le pregatisem, au ramas acasa, pe umeras, respectiv in cutii, asa cum le-am cumparat. Ne-am adaptat din mers la conditiile meteorologice, noi fetele, nasicile; iar nasu’ a ramas cu haina pe el…

Am ajuns la biserica. Am adus in  biserica multe bagaje: toate cele necesare – prosoape, sapun, hainute, lumanare!

Si-apoi a inceput slujba de botez. Am spus Crezul, ne-a mai citit preotul si-apoi surpriza, m-a pus preotul sa o dezbrac pe micuta… Acum m-am pierdut… Gata, ceata si tremurat.. Nu ma asteptam sa ma puna sa o dezbrac in frigul care era in biserica… Asa ca am inceput sa tremur si am cerut ajutor. A venit fina si mai mult am ajutat decat m-am descurcat. Apoi totul s-a petrecut extrem de repede: bagat in cristelnita, miruit, imbracat, inconjurat masa apoi a luat-o preotul si a dus-o la icoane; apoi impartasanie si poze !!! Greu, foarte greu pe frig. Odata imbracata piticuta, ne-am mai relaxat un pic si am zambit la poze. Apoi ne-am mutat la restaurant.

Cam asta a fost botezul nostru inghetat. Cu mari emotii, desi ma asteptam sa ma descurc incomparabil mai bine cu Cristina !!!

Sa ne traiesti, mica crestina !!!!

Această prezentare necesită JavaScript.

La multi ani, GENI

Cine este Geni? Geni este nepotul sotului; un copil minunat care la un moment dat a luat-o pe aratura…

Din fericire si-a revenit repede si acum e din nou cel mai cool nepot care exista ! Un om saritor, in ciuda celor 25 de anisori pe care ii implineste astazi, o persoana pe care te poti baza si care are o vorba buna exact atunci cand nu te astepti.

Iti multumesc, Geni, pentru tot ajutorul pe care mi l-ai oferit, pentru ca ti-ai revenit, pentru ca esti dovada vie a bunei cresteri date de bunicii tai !!!

Iti doresc sa ai parte de tot ce e mai bun pe lume, sa fii sanatos, bucuros si implinit !!!

La multi ani, TATA

Sa fii sanatos, sa ai parte de bucurii, sa te fericeasca nepotica cu toate bucuriile posibile si imposibile, visate si nevisate !!!! Sa ai puterea sa o intelegi, sa o ajuti, sa o indrepti pe calea cea buna de cate ori iti va cere sfatul !!!

Iti multumesc pentru toate vorbele frumoase, pentru toate sfaturile, pentru invatamintele dupa care ma ghidez !!!

Abia astept sa ma dansezi la nunta Ioanei !!!!