Sentimentul de responsabilitate

Sunt neobosita: nu ma doboara nimic, nici noptile nenumarate deja, de dormit cu luminita intermitenta la cap (luminita baby phone-ului), nici schimbatul des (chiar daca el implica toate hainele, care iarna sunt numeroase tare), nici iesirile interminabile care se finalizeaza cu isterii, desi suntem ultimele din parc, nu ma oboseste nimic 🙂

Insa grija permanenta  ca nu ma pricep suficient, ca nu fac suficient, ca nu ma implic suficient, grija ca nu am luat decizia cea mai buna, la momentul cel mai potrivit, ma termina. Si in general, grija permanenta… Asta ma oboseste groaznic. Oare trece vreodata?

Mamici care aveti curaj si aveti mai multi copii, cum sta treaba? Asta e o dovada de nepricepere ? Sunt eu incompleta? Imi lipseste gena care sa ma lase in pace sa ma relaxez un pic?

Reclame