La multi ani

Azi e ziua ta, draga mamasisotie. Acum un an, pe vremea asta, dadeam drumul imaginatiei si incepeam sa imi expun gandurile si experienta. Nu stiu cate mamici s-au informat de aici, nu stiu cati pitici au papat mai bine datorita retetelor mele, nu stiu cate burtici sunt mai sanatoase datorita sfaturilor mele.

Dar stiu sigur ca mai multe persoane fac acum iaurt in casa, mai multi pitici intampina iarna cu imunitatea ridicata si mai multe carucioare folositoare si-au gasit stapan datorita sfaturilor mele. Astea sunt posturile mele cele mai populare. SI daca numai un copil e mai fericit datorita mie, ma declar pe deplin multumita.

Iti multumesc, cititorule draga, pentru interesul acordat !Image

Anunțuri

La multi ani !!!!

Ieri, pe 15 august am serbat 8 ani de la nunta. Dupa cum ne este obiceiul, am fost plecati, am serbat departe de casa. Anul acesta, spre deosebire de anii precedenti, am ales muntele. Racoarea. Aerul curat. Si bine am facut.

Desi cam aglomerat, aerul de munte ne-a prins tutror atat de bine, incat Ioana, la intoarcere, cand s-a vazut in parcarea din spatele blocului a inceput sa planga si zic ea intruna ca ea vrea la munte,,, Pai da… cred si eu, cine nu ar vrea o viata la racoare si aer curat, lume civilizata si o petrecere continua…

Ostilitatile s-au desfasurat in ritm alert, evident, ca toate lucrurile bune: plecare marti, ora 15.35 cu 783, din Piata Unirii. La 16 si cateva minute ne-a asteptat tati la statia Primaria Otopeni (:)) ). Ne-a preluat, iar DN1 ne-a tinut companie pana la Paraul Rece (sau Piriul rece ?!?!?!?) unde ne-am cazat pentru o noapte. Statiunea asta este ca si moarta. Ne-am plimbat in sensul ca am traversat strada de cateva ori dus-intors si ne-am plimbat prin parcarea hotelului nostru si a celui de vis-a vis. Se incearca revitalizarea statiunii, dar dupa ce ca e aiurea si nimic de facut in zona, preturile sunt incredibil de mari pentru serviciile prestate. Camera matrimoniala in care ne-am cazat (cu voucher, ce-i drept – dar fara, tot matrimoniala s-ar fi numit) costa 150 lei in mod normal. La banii astia, te-ai astepta macar la plase la geam, ca sa nu intre mustele si la ceva ami mult de 2 mp cat avea camera asta. In fine, daca tot am stat doar o noapte, am trecut tot cu vederea… inclusiv patul minuscul… Daca nu era asa de mic, nu ar fi incaput in camera imi veti spune… corect!!! Nici la restaurant lucrurile nu stau mult mai bine, si cred ca lucrurile se explica numai prin lipsa de optiuni… Terasa in amenajare. Administratorul lacuia mesele si scaunele rustice (care se vor incadra in peisaj super bine – dar cand??? ca la munte vara pare sa fi trecut deja…) care troneaza pe terasa cu o priveliste mai mult decat surprinzatoare. Caci da, la asta sta foarte bine zona: privelistea iti taie respiratia… Atat pe timp de zi cat si noaptea….

Dimineata am pregatit bagajele si am pornit spre casa, cu 2 opriri: Busteni si Sinaia. Busteniul m-a impresionat placut fata de alti ani. Si aici se vede o urma de imbunatatire si se construieste la fiecare pas… Asta e semn bun intr-o lume civilizata. Dar la noi nu stiu daca se aplica. Oricum, am urcat pe traseu pana la Caraiman… la final, stiam doar o biserica intr-un platou montan… Eh, acum, alta treaba, o noua zona a luat fiinta: exista sosea pana in buza bisericii… Oameni „normali la cap” urcasera cu masina fix pana la manastire si se certau pe locurile de parcare. O duba care livra paine daca nu ma insel, ordona trecerea pe sub poarta manastirii, ca sa poata intoarce… Eh.,.. ca la slujba, la biserica… Frumoooossss…. In incinta manastirii… s-a construit mult si acolo; bisericuta veche, de lemn, e numai o amintire innegrita si ponosita; acum s-a inaltat o biserica mandra si faloasa plus un ansamblu monahal cu cateva etaje, pe doua dintre laturile perimetrului. un singur preot si multi calugari… Aglomeratie de oameni la rand la miruit si copii la impartasit. Preotul nu face fata, il inlocuieste un calugar la miruit si preotul vine la impartasit. O intreaba pe Ioana care e numele ei cu atata blandete… acum inteleg de ce atata coada… Ma cuprinde o stare de bine si o multumire sufleteasca: am facut-o si p-asta… Pe Ioana o ia somnul in drum spre masina, coborarea prin padure se face mai mult pe brate.. noroc ca e mai usor la vale!!!!

Ponim spre Sinaia, nu mai e asa aglomerat ca de la Paraul Rece la Busteni. Ioana adoarme pana sa ajungem de la Telecabina, unde parcasem, in DN1. Drumul pana in Sinaia e ok, incepe sa se si incalzeasca, in Sinaia, nebunie la locurile de parcare, doar e zi de sarbatoare. Intr-un final, ne descurcam onorabil, pe strada Aosta, nu departe de centru. Coboram, ne indreptam spre un restaurant, luam pranzul si apoi o cotim spre parc. Nicio imbulzeala, ca in Bucuresti… copii cu parinti in ocncediu, relaxati, nu se cearta pe leagane; iar langa parc cred ca tocmai isi face loc o mandra piscina. Stau si ma intreb pentru ce… Repet… la munte, vara pare sa fi trecut….

Dupa parc, experienta cea mai placuta… Expozitia de trenulete din Gara Sinaia… Aici Ioana a fost in largul ei, cu copii de toate varstele si oameni mari care si-au reamintit de una dintre placerile copilariei: trenuletul de jucarie dus la rang de arta. O expozitie a intregului concept, l-am vazut si pe Nas, am vazut bilete de tren in forma in care mi le aminteam eu, am vazut masina pe sina si multe altele. Nici nu stiu cat am stat aici, dar ne-a placut maxim la toti trei. Felicitari, doamna Liiana Savu si mult succes pe viitor!

In drum spre casa Ioana a dormit linistita si cred ca ii mai trebuiesc cateva zile ca sa recupereze oboseala (placuta) acumulata intr-o zi si jumatate de munte!!!!

Această prezentare necesită JavaScript.

PS: Pozele in care suntem toti trei sunt urate tare, dar sunt singurele in care suntem impreuna… deci sunt frumoase 🙂

LA MULTI ANI, IOANA !!!!

Acum 2 ani, nici nu banuiam cate ne vei invata, cum ne vei ajuta si ce vei putea schimba in noi; acum stim, de aceea iti spunem google uneori: tu ai toate raspunsurile, tu le stii pe toate, tu ne poti indruma in toate. Sa ne traiesti miracol scump, sa ne fericesti si sa ne implinesti !!! La multi ani !!!

La multi ani, Raluca !

Cine e Raluca? Raluca este prietena si colega mea de banca din liceu; impreuna am luat decizia (disciplinara, de altfel !!!) de a ne muta in prima banca, randul de la fereastra, undeva prin clasa a IX-a; de atunci, am tot admirat parul din nas al profilor sau parul facial al unor profe; am suportat cu stoicism anumite mirosuri si am reusit sa copiem la mate asa cum nimeni nu o mai facuse.

De Raluca ma leaga o tona de amintiri, care mai de care mai frumoase si mai intense. De cate ori ma gandesc la perioada liceului, de atatea ori imi vine in minte cel putin o faza legata de ea.

Evident, amintirile ies la suprafata si cand nu te astepti; de exemplu, cand tu esti nasa, stai in capul mesei si cineva te intreaba: nu erai tu, impreuna cu colega ta, Raluca, cele care cereati bani de eugenii in fata chioscului din Dante???? Si te bufneste rasul amintindu-ti cum s-a ajuns la situatia asta… Da, draga mea Raluca, iti mai amintesti de chetele noastre minunate? Iti mai amintesti cum beam apoi cola pe sub banca? :))

Iesirile la film… pai cate filme am vazut cu Raluca, multumita mamei ei care ne oferea tichete gratuite, datorita serviciului dansei de atunci. De cate ori am facut zi scurta din ziua de vineri, pentru ca aparea cine stie ce film bun… De cate ori am revazut filme impreuna…

La multi ani, draga mea !!! Sa imi traiesti frumos !!! Sa gasesti tot ce iti doresti in paienjenisul vietii si sa traiesti asa cum iti place !!!

La multi ani, FEMEIE !!!!

„Femeie te nasti, nu te faci” – asa spunea un profesor de-al meu din generala. Si mare dreptate avea; intotdeauna, de 8 martie, in cei patru ani cat ne-a fost profesor, venea cu zambetul pe buze in clasa, si ne ura La multi ani ! Mereu ne spunea acelasi lucru: femeia e femeie de cand se naste, asa ca azi e si ziua voastra!

In Romania, mai mult e ziua mamei; acesta e al doilea an in care sunt si mama; deci azi e ziua mea de doua ori; si ziua Ioanei.

Azi serbam intre fete; probabil o sa ne onoreze si buni; ca e si ziua ei…

Am primit si un cadou virtual si va fac cadou un buchet din florile mele preferate, lalele, o felicitare cu noi, toate femeile din lume si va arat si cadoul meu 🙂

 

PS: Si mai urez pe-aceasta cale multi ani Bunicii mele, Mamei mele, Nasei mele, finei mele Mihaela, si fiicei ei Cristina; finei mele Bianca Georgiana si mamei ei, cumatra Roxana; viitoarei fine Simona si cumnatei mele, Cristina; prietenelor mele: Vivi, Teo, Sori, Adutza, Iuli, Flori, Mihaela Petcu, Lucia Ene si tuturor fetelor care au un gand bun pt mine azi 🙂

La multi ani, GENI

Cine este Geni? Geni este nepotul sotului; un copil minunat care la un moment dat a luat-o pe aratura…

Din fericire si-a revenit repede si acum e din nou cel mai cool nepot care exista ! Un om saritor, in ciuda celor 25 de anisori pe care ii implineste astazi, o persoana pe care te poti baza si care are o vorba buna exact atunci cand nu te astepti.

Iti multumesc, Geni, pentru tot ajutorul pe care mi l-ai oferit, pentru ca ti-ai revenit, pentru ca esti dovada vie a bunei cresteri date de bunicii tai !!!

Iti doresc sa ai parte de tot ce e mai bun pe lume, sa fii sanatos, bucuros si implinit !!!

La multi ani, TATA

Sa fii sanatos, sa ai parte de bucurii, sa te fericeasca nepotica cu toate bucuriile posibile si imposibile, visate si nevisate !!!! Sa ai puterea sa o intelegi, sa o ajuti, sa o indrepti pe calea cea buna de cate ori iti va cere sfatul !!!

Iti multumesc pentru toate vorbele frumoase, pentru toate sfaturile, pentru invatamintele dupa care ma ghidez !!!

Abia astept sa ma dansezi la nunta Ioanei !!!!

7 ani

Daca tot am vorbit despre aniversari… Mi-am amintit ca ieri am implinit 7 ani de cand m-am angajat la cel mai longeviv post al meu – redactor la Anuntul Telefonic, respectiv Ghidul Serviciilor.

1 Februarie 2005 este ziua care a schimbat fata pietei muncii in ochii mei; am inteles multe, am trecut peste multe si am intalnit oameni multi, din cele mai varii categorii.

Cand esti nou si tanar, multi te iau in ras, au senzatia ca nu vei fi niciodata la fel de bun ca ei; se comporta ca atare si se simt amenintati cand incepi sa ridici putin capul; cei mai destepti dintre ei, te prefera aliat si prieten, dar pana ajungi acolo… e mult; unii iti dau in cap din prima si spera sa nu te mai ridici in veci; astia sunt prostii care se bucura cand dispari din peisaj!!! Sunt de toate felurile si aici, ca peste tot, dar astia sunt ai mei.

Multumesc, cu drag: Sorin Petcu, Laura Giurumescu, Lucian Iordache (el a parasit primul corabia), Silvia Marinescu, Vanda Lucescu, Catalin Taloi; si, evident, multumesc Lucia Ene, fara de care nimic nu ar fi fost posibil…