Post nou

Post nou, la vremuri noi… Toate se schimba, si sper ca spre bine.

Azi e Valentine’s Day… Sarbatoare de import… Nu serbam asa ceva, decat prin faptul ca petrecem impreuna.

Nimic nu mai e ca pe vremea cand ma ofticam pentru lipsa de timp si de dedicare pentru asa o sarbatoare. Acum altele sunt prioritatile, altele sunt sarbatorile, cu bucuriile lor. E drept, nici starea nu mai e aceeasi. Si totusi, cum sa treaca o zi a sarbatoririi dragostei, fara melodia care ma misca pana la lacrimi?

Acum, chiar e sarbatoare… Sa stingem lumina si sa ne lasam purtati de Cupidon intr-o lume mai faina…

Petrecere frumoasa, indragostitilor, wherever you are… ❤

Moment de bilant

E sfarsit de an, e clar, moment de bilant… Numai ca anul asta e primul in care momentul e „public”.

Anul asta a fost unul cu incercari, cu bune si cu rele… Ca toti anii, de fapt. Cea mai dificila incercare a fost intoarcerea in campul muncii ca sa zic asa, dupa 2 ani dedicati familiei. Mult vor spune unii, altii imi vor da dreptate. Eu zic, ca in fond, despre mine e vorba, ca a fost atat cat a trebuit. Acum, dupa 7 luni si ceva de coabitare (a Ioanei) cu bunicii si de impartire a sarcinilor, imi dau seama ca nu asta e solutia. Vinerea e grea pentru ei, duminica si toata saptamana e greu pentru noi. Pentru Ioana e foarte bine cand suntem toti 5, si atat. La noi ii asteapta pe ei, la ei ne cere pe noi…

Dupa ce ca anticipam un an dificil, din punct de vedere al acomodarii, am schimbat si locul de munca. Am gasit aici oameni minunati, dar mai ales dedicati; am castigat (zic eu !!!) prieteni noi si am realizat anumite chestii legate de prieteni mai vechi. Am primit ajutor nesperat, intr-un mod in care nu am mai primit niciodata. Am invatat mult si mai am de invatat.

Am invatat multe pe toate planurile anul asta si inca muncesc cu mine. Mai am de lucrat la cateva puncte: sa nu mai pun totul la suflet, sa nu mai bag toate cele in seama, si sa nu ma mai implic foarte tare. Stau si ma intreb cu ce raman apoi. Asta va fi planul pe anul urmator pentru mine. Sa aflu cu ce raman apoi 😉 Restul e tacere.

Multumesc tie, care te regasesti in cele de mai sus. Multumesc oamenilor cu care am interactionat anul asta. „Toate sunt experiente prin care trebuie sa treci, ia-le pe toate ca atare, sunt lectiile tale in viata” – sper sa fiu mai linistita anul care vine !!!

 

PS: sper ca nu am pierdut prietenia ta definitiv, desi de 3 ani numai eu te caut, numai eu te gasesc si numai eu trebuie sa te inteleg…

Rubrica noua

Ideea acestei noi rubrici mi-a venit intr-o zi de sambata. M-am trezit si asteptam in liniste, in confortul dormitorului conjugal sa se trezeasca veselia familiei. In acele cateva momente dinainte ca Ioana sa se trezeasca, mi-a venit in minte un gand, un nume la care ma reintorc, inevitabil, pe la sfarsitul lunii octombrie, an de an. Numai ca de data asta era inceputul lui octombrie.

Pe 26 octombrie calendarul ortodox il serbeaza pe Sfantul Dumitru, ocrotitorul Bucurestilor. Pentru mine nu inseamna mai nimic asta, sau cel putin, nu inseamna imbulzeala la moaste, nu inseamna stat la coada la pupat racla sfanta. Pentru mine, ziua Sfantului Dumitru inseamna ziua Domnului Diriginte, scris intentionat cu majuscule, pentru ca dansul mi-a marcat drumul in viata. Pe Domnul Diriginte il cheama Dumitru. Dumitru Purnichescu…

In fiecare an, la sfarsit de octombrie, imi revine in minte acest om. Ne-a format. A avut pe mana o clasa de copii rebeli, neastamparati, asa cum probabil erau toti copiii de 5-8 la vremea respectiva. Numai ca dansul era obosit, am fost ultima sa generatie. Cu atata grija ne-a vorbit despre viitor, cu atata grija ne-a indrumat pasii si mie, cel putin, mi-a ramas in minte. O vreme, il sunam de ziua dansului, apoi am incetat, gandindu-ma ca deranjez.

Gresit, aveam sa constat intr-o toamna, in ultimul an de facultate. M-am revazut cu DomnulPurnichescu, total intamplator, in zona in care locuiam. M-a intrebat, de parca ieri ne vazusem ultima data pe holul Scolii Generale nr. 112, cum imi mai este. Auzise dansul de o Simona din clasa dansului care se casatorise si divortase (primul meu nume este Simona) si ma intreba daca sunt bine, daca mi-am revenit. I-am spus ca nu era vorba despre mine si ca si Simona este bine. S-a bucurat ca suntem bine, m-a sarutat parinteste pe frunte si ne-am despartit.

Acum vreo luna, 9 ani mai tarziu dupa aceasta intalnire, ne-am reintalnit in Auchan. Cu aceeasi bucurie mi-a raspuns la salut. Acelasi sentiment l-am avut, cum ca abia ieri ne-am vazut pe holurile Scolii Generale. Am discutat putin. I-am spus ca sunt cu fiica si sotul la cumparaturi, ca m-am reintors in campul muncii dupa 2 ani de pauza. S-a bucurat pentru mine cand i-am spus ca imi place maxim ce fac la serviciu. Dar m-a intrebat, pe acelasi ton parintesc, care e concluzia mea, acum, probabil, la jumatatea vietii: Bai, atat vreau sa stiu: traiesti bine? Iti foloseste la ceva tot ce-ai invatat?

Recunosc, am ramas putin surprinsa… Pe moment am raspuns, din complezenta ca traiesc bine… Dar imi ridic niste semne de intrebare. Pentru asta s-a nascut aceasta rubrica. Aici vor incapea toti oamenii care m-au format. Despre Domnul Purnichescu, cu drag, va urma o postare speciala, in ordinea fireasca a curgerii anilor. Acum, doar ii multumesc ca mi-a ridicat mingea la fileu si m-a facut sa-mi pun intrebari…

Aceasta rubrica noua se va ocupa de oamenii care m-au format, de-a lungul timpului, bunici sau nu, invatatori, profesori, diriginti, colegi, sefi, directori, toti cei care si-au pus amprenta asupra mea se vor regasi aici. Cu drag… va multumesc.

Ferma animalelor

Am tot citit si am vazut o groaza de poze de la aceasta Ferma; maine e soatza libera, asa incat vroiam sa mergem la Zoo; cum ne e departe tare, am stabilit sa mergem la Ferma, ca ne e mai aproape. Sper sa nu fim dezamagiti; sper sa fie copii ca sa se joace Ioana; sper sa interactioneze frumos cu animalele; sper sa se distreze maxim, ca alta sansa sa vada animale, asa de aproape, nu are…

http://www.fermaanimalelor.ro/

Daca suntem multumiti, am de gand sa ii serbam aniversarile tot aici… Aer curat si organizare placuta, cel putin asa pare 🙂

Sper la o zi frumoasa si relaxanta; sper sa o urcam pe ponei si sa ii placa; sper sa ne distram 🙂

Luna grea

Luna asta a fost de cosmar… e bine ca se termina… si vine alta…

Pe de o parte a fost sarbatoarea Pastelui; care nu e tocmai preferata mea; nu simt cu aceeasi intensitate perioada asta precum simt perioada Craciunului… Cu atat mai mult cu cat zilele astea se termina perioada Concediului de Ingrijire si m-a macinat maxim intoarcerea la serviciu, mai am sau nu un serviciu, oare gasesc altul…

O parte din temeri s-au spulberat: nu mai am serviciu; aici a fost simplu; mai greu a fost sa ma impac cu ideea. Acum caut altceva; de aici absenta… M-am ocupat intens; in momentul in care o sa gasesc altceva, promit ca anunt.

In rest, Ioana spune mai multe cuvinte; zilnic altele 🙂 Castiga incredere in ea, capata curiozitate, din ce in ce mai mare: totul o intereseaza, totul o cucereste din prima 🙂 Nu stiu cum va fi cand nu vom mai fi mereu impreuna…

Seara buna 🙂

4000

Ma indrept spre 4000 de vizite; va multumesc; nu e nici mult, nu e nici putin. E tocmai cat imi trebuie ca sa imi dea curaj pentru mai tarziu, pentru mai departe !!!!

Cand am inceput sa scriu aici, la sfatul lui Sorin (in care eu am mare incredere), nu credeam ca va deschide cineva vreun link trimis pe tema asta; cand am mai primit si urarea: iti doresc succes spre cat mai multe sute de posturi (de la o alta persoana in care aveam incredere), chiar mi-am pierdut increderea in mine definitiv…

Si totusi, la primele 500 vizite, care au venit, total neasteptat, pana in primul week-end de la lansare, mi-am recapatat putin increderea; acum, la ultima suta de metri inainte de 4000, pot sa spun ca vreau sa merg mai departe, cel putin din curiozitate; deci, cine vrea sa fie vizitatorul nr. 4000????

Va multumesc 🙂

Beautiful Beauty Day

Azi mama s-a simtit mai bine; si a venit si si-a luat nepoata in parc. Asta mi-a dat mie ragazul necesar de a face un pas deoparte de treburile zilnice de mama si sotie; azi am redevenit femeie 🙂 . Cine nu are timp din cauza carierei (fie ca e vorba de serviciu sau familie) intelege despre ce vorbesc. Rar am un pic de timp pentru mine; azi mi l-a facut mama cadou !!! Ce bine e cand mama e ok 🙂

Ioana s-a tratat in parc, la groapa cu nisip; eu acasa, cu o baie fierbinte si relaxanta; aromaterapie; m-am cosmetizat, iar acum suntem gata de week-end !!!

Asteptarea da roade…

Rabdarea e mama intelepciunii; zic !!!

Am asteptat cumintica aseara un semn; si a venit. Mai avem un mic hop, radiologia. Sper sa aflam totul, cat de curand.

Iti tin pumnii si mai am un pic de rabdare !!!! Tin cu dintii de fiecare firicel de speranta !!!