Neata… da, stiu, nu am mai scris nimic demult… Azi m-am trezit cu dor de scris…
M-am trezit de cateva ore deja si vuieste netul si tv-ul de tragedia aviatica ce tocmai s-a petrecut. Asta imi aminteste cat de scurta e viata… Fara judecati de valoare, fara ineptii, un copil a ramas fara tata… ramasese oricum, „multumita” mamei sale. Ce mai mama…
Nu stiu de ce mi-a luat atat de mult pana sa astern ceva pe blog. Poate nu mi-am mai regasit starea. Acum e bine. Ma incearca o stare pe care mi-e greu sa o descriu in cuvinte. E o stare pe care am regasit-o la inceput de an, prin comparatie cu inceputul anului trecut. Incomparabil. Eu sunt alta. Am evoluat. Imi dau seama ca alegerile pe care le facem la un moment dat nu sunt alegeri. Sunt dictari, sunt impuneri. Daca am alege dupa capul nostru, tare prost am face-o.
Anyway, ca tot se poarta… chiar daca mai tarziu, urarile de an nou pot veni pana la sfarsitul lunii… Asa ca, un an bun, cu bucurii si numai bine. Asta imi doresc si iti doresc. Eu mi-am regasit linistea. Tu?
mamasisotie 