Rubrica noua

Ideea acestei noi rubrici mi-a venit intr-o zi de sambata. M-am trezit si asteptam in liniste, in confortul dormitorului conjugal sa se trezeasca veselia familiei. In acele cateva momente dinainte ca Ioana sa se trezeasca, mi-a venit in minte un gand, un nume la care ma reintorc, inevitabil, pe la sfarsitul lunii octombrie, an de an. Numai ca de data asta era inceputul lui octombrie.

Pe 26 octombrie calendarul ortodox il serbeaza pe Sfantul Dumitru, ocrotitorul Bucurestilor. Pentru mine nu inseamna mai nimic asta, sau cel putin, nu inseamna imbulzeala la moaste, nu inseamna stat la coada la pupat racla sfanta. Pentru mine, ziua Sfantului Dumitru inseamna ziua Domnului Diriginte, scris intentionat cu majuscule, pentru ca dansul mi-a marcat drumul in viata. Pe Domnul Diriginte il cheama Dumitru. Dumitru Purnichescu…

In fiecare an, la sfarsit de octombrie, imi revine in minte acest om. Ne-a format. A avut pe mana o clasa de copii rebeli, neastamparati, asa cum probabil erau toti copiii de 5-8 la vremea respectiva. Numai ca dansul era obosit, am fost ultima sa generatie. Cu atata grija ne-a vorbit despre viitor, cu atata grija ne-a indrumat pasii si mie, cel putin, mi-a ramas in minte. O vreme, il sunam de ziua dansului, apoi am incetat, gandindu-ma ca deranjez.

Gresit, aveam sa constat intr-o toamna, in ultimul an de facultate. M-am revazut cu DomnulPurnichescu, total intamplator, in zona in care locuiam. M-a intrebat, de parca ieri ne vazusem ultima data pe holul Scolii Generale nr. 112, cum imi mai este. Auzise dansul de o Simona din clasa dansului care se casatorise si divortase (primul meu nume este Simona) si ma intreba daca sunt bine, daca mi-am revenit. I-am spus ca nu era vorba despre mine si ca si Simona este bine. S-a bucurat ca suntem bine, m-a sarutat parinteste pe frunte si ne-am despartit.

Acum vreo luna, 9 ani mai tarziu dupa aceasta intalnire, ne-am reintalnit in Auchan. Cu aceeasi bucurie mi-a raspuns la salut. Acelasi sentiment l-am avut, cum ca abia ieri ne-am vazut pe holurile Scolii Generale. Am discutat putin. I-am spus ca sunt cu fiica si sotul la cumparaturi, ca m-am reintors in campul muncii dupa 2 ani de pauza. S-a bucurat pentru mine cand i-am spus ca imi place maxim ce fac la serviciu. Dar m-a intrebat, pe acelasi ton parintesc, care e concluzia mea, acum, probabil, la jumatatea vietii: Bai, atat vreau sa stiu: traiesti bine? Iti foloseste la ceva tot ce-ai invatat?

Recunosc, am ramas putin surprinsa… Pe moment am raspuns, din complezenta ca traiesc bine… Dar imi ridic niste semne de intrebare. Pentru asta s-a nascut aceasta rubrica. Aici vor incapea toti oamenii care m-au format. Despre Domnul Purnichescu, cu drag, va urma o postare speciala, in ordinea fireasca a curgerii anilor. Acum, doar ii multumesc ca mi-a ridicat mingea la fileu si m-a facut sa-mi pun intrebari…

Aceasta rubrica noua se va ocupa de oamenii care m-au format, de-a lungul timpului, bunici sau nu, invatatori, profesori, diriginti, colegi, sefi, directori, toti cei care si-au pus amprenta asupra mea se vor regasi aici. Cu drag… va multumesc.

Conversie masuri sutien

In cautarile mele pe net am dat peste un convertor de masuri pentru sutiene. Cum sunt mare fan al cumparaturilor pe facebook, poate acolo nu gasesc imediat masura care mi se potriveste, asa incat, un astfel de convertor mi-ar fi folositor sa-l am la indemana.

Iata-l, in toata splendoarea si utilitatea sa:

http://www.85b.org/bra_conv.php

Functioneaza, astfel: se cauta in campul cunoscut masura, si convertorul afiseaza masurile corespondente in alte unitati de masura.

Spor la shopping, acum nu mai avem motiv sa nu cumparam sutiene online.

Scaune auto pentru copii

Cand stii ca astepti un copil, incepi sa schimbi cate ceva in comportamentul zilnic. In casa. In accesorii. In masina. Pentru ca un copil nu trebuie sa-ti schimbe viata, sa ti-o incurce, ci sa o umple, sa o faca mai frumoasa si mai implinita. Ca sa fie asa, trebuie sa ii asiguri un minim necesar copilului. In ceea ce priveste plimbarile cu masina (si vei avea parte de ele, fie si numai pentru vizitele regulate la pediatru din primele luni, dar si pentru concedii, plimbari, deplasari de colo-colo, cu diferite motive), acestea trebuie sa fie si sigure pentru copil, dar si in limitele legii. Pentru ca legea spune ca un copil este mai sigur intr-un scaun auto potrivit varstei lui, adaptat pozitiei in care poate sta in functie de varsta si greutate.

Am stabilit deja ca unul dintre criteriile in functie de care se aleg scaunele auto pentru copii, este varsta. Unele carucioare se vand cu landou, scoica auto si parte sport. Si-atunci, ai scapat de griji, pana spre varsta de un an, daca bebe se incadreaza in standardele de inaltime si greutate, si daca ii place sa stea in scoica. Copilul meu nu a vrut deloc sa stea in scoica. Bine ca nu am dat banii pe ea, ne-a fost imprumutata. Angi, daca ma citesti, fix de 2 ori am folosit scoica MaxiCosi. Iti multumesc, oricum !

De la maternitate am venit acasa cu Ioana in landoul de la carutul Douceur. Era cat jumatate de landou, mica, firava, slabuta. Era agitata cand a venit tati sa ne ia acasa. Cum am imbracat-o cu hainutele pentru drum (alese cu vreo luna inainte, spalate, calcate si ambalate de atunci…) si a asezat-o tati in landou, s-a linistit ca prin minune. Si de atunci, de cate ori am avut drum cu masina, de atatea ori am folosit landoul, pana pe la 4 luni. Apoi nu mai avea loc in landou… Pe la 4 luni si jumatate am trecut la partea sport. Am mai incercat scoica auto… nu i-a placut deloc, se chircea si se schimonosea, se inrosea si incepea sa planga. Asa ca am renuntat la idee si am inceput sa cautam scaun auto pentru copii ceva mai mari.

Am gasit in Auchan un scaun auto perfect. Ioana l-a indragit din prima si il folosim si acum, 2 ani mai tarziu. Bertoni este producatorul, Concord este modelul. Ce mi-a placut cel mai mult la acest scaun auto a fost faptul ca se lasa pe spate, asa incat, in timpul somnului, pastreaza coloana in pozitie mai aproape de firesc. Scaunul se prinde in centurile de pe bancheta din spate, nu cu sistem Isofix, si este prevazut cu centuri in 5 puncte care o tin pe Ioana relativ ok. Daca centurile sunt ceva mai slabe, evadeaza, in sensul ca isi da partea de sus la o parte si ramane sustinuta numai peste pulpe. Dar am remediat situatia prin strangerea centurilor ceva mai bine, si nu mai evadeaza.

Acest scaun este potrivit de la zero luni, deci il puteam folosi de la nastere, tocmai pentru ca se lasa pe spate. In cazul in care este folosit pentru copii asa mici, trebuie montat cu spatele la sensul de mers, pentru o mai buna sustinere. De la varsta de 5-6 luni, cand bebe sta bine in fundulet, scaunul poate fi montat cu fata la sensul de mers. Il putem folosi pana la 3 ani sau 18 kg. Acum Ioana are 15, deci cred ca ne incadram pana pe la 3 ani… Apoi avem de gand sa achizitionam un scaun auto pentru copii pana la 36 kg, din acela caruia i se poate indeparta spatarul, ramanand numai un inaltator pe bancheta. Asa e regulamentar, asa e sigur !

Ca un amanunt, anul trecut, cand Ioana avea un an si vreo trei luni, am gandit ca e destul de mare pentru a scoate pernuta de protectie de pe scaun. Mare greseala, nu i-a placut deloc, si jumatatea de drum Bucuresti-Tg. Jiu pe care am facut-o in felul acesta a fost ca un mic cosmar… Nu statea deloc bine in scaun, aluneca de colo-colo si cred ca il resimtea ca fiind prea tare. Noroc cu tati, ca nu m-a ascultat sa arunce pernuta, si mai mult, a si pastrat-o in masina…

Drum bun si sigur!

Această prezentare necesită JavaScript.

La multi ani !!!!

Ieri, pe 15 august am serbat 8 ani de la nunta. Dupa cum ne este obiceiul, am fost plecati, am serbat departe de casa. Anul acesta, spre deosebire de anii precedenti, am ales muntele. Racoarea. Aerul curat. Si bine am facut.

Desi cam aglomerat, aerul de munte ne-a prins tutror atat de bine, incat Ioana, la intoarcere, cand s-a vazut in parcarea din spatele blocului a inceput sa planga si zic ea intruna ca ea vrea la munte,,, Pai da… cred si eu, cine nu ar vrea o viata la racoare si aer curat, lume civilizata si o petrecere continua…

Ostilitatile s-au desfasurat in ritm alert, evident, ca toate lucrurile bune: plecare marti, ora 15.35 cu 783, din Piata Unirii. La 16 si cateva minute ne-a asteptat tati la statia Primaria Otopeni (:)) ). Ne-a preluat, iar DN1 ne-a tinut companie pana la Paraul Rece (sau Piriul rece ?!?!?!?) unde ne-am cazat pentru o noapte. Statiunea asta este ca si moarta. Ne-am plimbat in sensul ca am traversat strada de cateva ori dus-intors si ne-am plimbat prin parcarea hotelului nostru si a celui de vis-a vis. Se incearca revitalizarea statiunii, dar dupa ce ca e aiurea si nimic de facut in zona, preturile sunt incredibil de mari pentru serviciile prestate. Camera matrimoniala in care ne-am cazat (cu voucher, ce-i drept – dar fara, tot matrimoniala s-ar fi numit) costa 150 lei in mod normal. La banii astia, te-ai astepta macar la plase la geam, ca sa nu intre mustele si la ceva ami mult de 2 mp cat avea camera asta. In fine, daca tot am stat doar o noapte, am trecut tot cu vederea… inclusiv patul minuscul… Daca nu era asa de mic, nu ar fi incaput in camera imi veti spune… corect!!! Nici la restaurant lucrurile nu stau mult mai bine, si cred ca lucrurile se explica numai prin lipsa de optiuni… Terasa in amenajare. Administratorul lacuia mesele si scaunele rustice (care se vor incadra in peisaj super bine – dar cand??? ca la munte vara pare sa fi trecut deja…) care troneaza pe terasa cu o priveliste mai mult decat surprinzatoare. Caci da, la asta sta foarte bine zona: privelistea iti taie respiratia… Atat pe timp de zi cat si noaptea….

Dimineata am pregatit bagajele si am pornit spre casa, cu 2 opriri: Busteni si Sinaia. Busteniul m-a impresionat placut fata de alti ani. Si aici se vede o urma de imbunatatire si se construieste la fiecare pas… Asta e semn bun intr-o lume civilizata. Dar la noi nu stiu daca se aplica. Oricum, am urcat pe traseu pana la Caraiman… la final, stiam doar o biserica intr-un platou montan… Eh, acum, alta treaba, o noua zona a luat fiinta: exista sosea pana in buza bisericii… Oameni „normali la cap” urcasera cu masina fix pana la manastire si se certau pe locurile de parcare. O duba care livra paine daca nu ma insel, ordona trecerea pe sub poarta manastirii, ca sa poata intoarce… Eh.,.. ca la slujba, la biserica… Frumoooossss…. In incinta manastirii… s-a construit mult si acolo; bisericuta veche, de lemn, e numai o amintire innegrita si ponosita; acum s-a inaltat o biserica mandra si faloasa plus un ansamblu monahal cu cateva etaje, pe doua dintre laturile perimetrului. un singur preot si multi calugari… Aglomeratie de oameni la rand la miruit si copii la impartasit. Preotul nu face fata, il inlocuieste un calugar la miruit si preotul vine la impartasit. O intreaba pe Ioana care e numele ei cu atata blandete… acum inteleg de ce atata coada… Ma cuprinde o stare de bine si o multumire sufleteasca: am facut-o si p-asta… Pe Ioana o ia somnul in drum spre masina, coborarea prin padure se face mai mult pe brate.. noroc ca e mai usor la vale!!!!

Ponim spre Sinaia, nu mai e asa aglomerat ca de la Paraul Rece la Busteni. Ioana adoarme pana sa ajungem de la Telecabina, unde parcasem, in DN1. Drumul pana in Sinaia e ok, incepe sa se si incalzeasca, in Sinaia, nebunie la locurile de parcare, doar e zi de sarbatoare. Intr-un final, ne descurcam onorabil, pe strada Aosta, nu departe de centru. Coboram, ne indreptam spre un restaurant, luam pranzul si apoi o cotim spre parc. Nicio imbulzeala, ca in Bucuresti… copii cu parinti in ocncediu, relaxati, nu se cearta pe leagane; iar langa parc cred ca tocmai isi face loc o mandra piscina. Stau si ma intreb pentru ce… Repet… la munte, vara pare sa fi trecut….

Dupa parc, experienta cea mai placuta… Expozitia de trenulete din Gara Sinaia… Aici Ioana a fost in largul ei, cu copii de toate varstele si oameni mari care si-au reamintit de una dintre placerile copilariei: trenuletul de jucarie dus la rang de arta. O expozitie a intregului concept, l-am vazut si pe Nas, am vazut bilete de tren in forma in care mi le aminteam eu, am vazut masina pe sina si multe altele. Nici nu stiu cat am stat aici, dar ne-a placut maxim la toti trei. Felicitari, doamna Liiana Savu si mult succes pe viitor!

In drum spre casa Ioana a dormit linistita si cred ca ii mai trebuiesc cateva zile ca sa recupereze oboseala (placuta) acumulata intr-o zi si jumatate de munte!!!!

Această prezentare necesită JavaScript.

PS: Pozele in care suntem toti trei sunt urate tare, dar sunt singurele in care suntem impreuna… deci sunt frumoase 🙂

Tiramisu reinterpretat

In week-end am serbat cumnata. Da, stiu, nu am mai postat nimic la rubrica in care uram la multi ani oamenilor dragi mie. Timpul nu imi mai ajunge pentru nimic. Da stiu, tot eu spuneam ca cine vrea sa isi faca timp, gaseste o cale… Eu am ramas fara cai….

Deci, vineri, 10.08 a fost ziua cumnatei. Din respect, o sa tin pentru mine frumoasa cifra la care a ajuns. Am incercat sa ii organizam un soi de petrecere surpriza, pana la urma nu ne-a iesit, pentru ca se astepta sa mergem la ea. Dar am surprins-o cu un desert. Nu stiu daca sa ii spun tort, pentru ca ea a mai primit un tort de la niste colege ceva mai pricepute decat mine. Dar am incercat sa iasa ceva delicios si pe placul tuturor. Si ceva din care sa poata gusta si Ioana fara grija.

Asadar, tiramisu reinterpretat.

1. Ingrediente: piscoturi pt tiramisu, nesquick pentru insiropat (plus un pic de zahar), lapte si praf de budinca Ruf pentru crema, frisca lichida, scortisoara (dintr-o eroare de varsta, nu apare in poza, decat la final)…

2. lapte – 500 ml, se pune la fiert; alti 50 ml se pun separat, intr-un recipient, pentru a fi amestecat cu budinca.

3. budinca – un plic, se amesteca cu cei 50 ml lapte rece. In reteta de pe plicul de budinca scrie ca se pastreaza din cei 500 ml total de lapte, 50 ml, apoi se amesteca. Eu am vrut sa iasa o budinca ceva mai moale, asa ca am pus ceva mai mult lapte.

4. cand fierbe laptele, se pune amestecul de lapte rece cu praf de budinca, se mai lasa la fiert cateva minute, amestecand continuu, dupa care se da la racit.

5. se pregateste solutia pentru insiropat. In cazul meu, 600 ml apa fiarta + 4 linguri zdravene de nesquick. am gustat, mi s-a parut prea amar, asa ca am indulcit cu 2 linguri scuturate de zahar.

6. se insiropeaza scurt piscoturile si se aseaza in tava, primul strat.

7. se aseaza budinca cea subtire peste primul rand de piscoturi insiropate.

8. se insiropeaza si se aseaza peste budinca, al doilea rand de piscoturi.

9. se da la recit, pentru ca frisca ce vine deasupra o sa fie la temperatura camerei, si pentru a nu avea surprize neplacute, e bine sa fie relativ rece totul.

10. preparam frisca lichida. adica o batem cu mixerul.

11. o asezam frumos peste piscoturi.

12. pudram frumos cu scortisoara. Pofta buna!

Această prezentare necesită JavaScript.

Toata lumea a fost incantata, inclusiv Ioana.

La multi ani, Cristina, cu sanatate si bucurii!

Reducere la costume de baie

In cautarile mele pentru concediu, am gasit si costume de baie la reducere. Sunt dragute, colorate si de calitate. Mi-am achizitionat unul intreg si am de gand sa imi mai iau si unul din doua piese. Spor la shopping pe http://ladysboutique.ro.

Salam de biscuiti

Ideea mi-a venit intr-o zi de week-end, pe la pranz salam de biscuiti ! Nu se face greu, trebuie numai putina rabdare pentru sfaramat biscuitii si pentru modelat efectiv, salamul.

Ingrediente:

biscuiti populari (cei mai tari pe care ii gasesti in comert) – circa 400 grame

zahar – 2 linguri

nesquick (in lipsa de cacao – de aceea am folosit numai 2 linguri de zahar, pt ca acest produs are si zahar in el) – 4 linguri

unt LaDorna 80% – 1 pachet 250 grame

lapte dulce – 250 ml (dintr-o mica eroare, laptele nu apare in poze

esenta rom dupa gust

Mod de preparare:

1. Se amesteca laptele + zaharul + nesquick, pe foc, pana cand se topeste zaharul

2. Odata topit zaharul, stinge focul si adauga untul

3. Pana cand se topeste untul, zdrobeste biscuiti – simplu, ii rupi in mana, cat mai grosier.

4. Cand s-a topit untul, adauga esenta de rom, dupa gust.

5. Toarna partea lichida peste biscuitii sfaramati si amesteca foarte bine.

6. Pune cam o jumatate din compozitie intr-o folie alimentara.

7. Adu o parte a foliei si apropie continutul cu mana, preseaza bine-bine, apoi aduna a doua parte a foliei, peste prima. Inchide capetele.

8. Procedeaza la fel si cu compozitia ramasa.

9. Da „salamul” la rece pentru o ora, macar.

10. Pofta buna !

Această prezentare necesită JavaScript.

O sugestie, va rog !!!!

Vreau concediu !!!

Evident, dat fiind faptul ca abia m-am intors la serviciu, ma impiedica sa-mi iau talpasita; dar asta nu inseamna ca nu pot visa, sau nu pot face rezervari…

Si am nevoie de ajutor… Vroiam la mare, dar acum nu vreau decat racoare; asa ca vreau la munte, zona linistita si piscina… Are cineva ceva de comentat, va rog?????? Cu link, pe cat posibil…

Cam asta caut…

Multumesc anticipat

2006 – Bucovina si Moldova

O imprudenta… am plecat in miezul verii si caldura ne-a macinat maxim… E tot ce imi amintesc de pe drumul de dus… Caldura mare, mon cher !!! Apa in cantitati industriale, rece, cumparata de la fiecare benzinarie care ne-a iesit in cale… Apa rece ca gheata care curand ajungea prea calda… Si totusi, am pornit in concediu.

Prima oprire, Mausoleul Marasesti- impresionant

Apoi, direct in Bucovina… Ne-am oprit in localitatea Manastirea Humor, am vizitat intai Manastirea Voronet, apoi Manastirea Humor… In turnul manastirii Humor era sa ramanem blocati 🙂 e extrem de inalt; am ramas impresionata de nuanta de abastru de Voronet (nuanta despre care am aflat la Pompeii, intr-o discutie despre nuanta unica de rosu de Pompeii); am mancat pentru prima data tocinei; preparat specific locului…

De aici, ne-am mutat pe Lacul Izvorul Muntelui. Am vazut barajul Bicaz, cu care nu am poze prea reusite… AM fost la Lacul Rosu, pe Cheile Bicazului; apoi, am fost la Durau, am urcat spre Duruitoarea si in alta zi, in Parcul National Ceahlau, pe un drum forestier.

Am coborat spre judetul Neamt; prima oprire, Manastirea Varatec, cu mormantul Veronicai Micle. A urmat Manastirea Agapia; in complexul monahal am regasit Casa Memoriala Alexandru Vlahuta; atata liniste…

Partea minunata urmeaza abia acum: Casa Memoriala si Parcul Tematic Ion Creanga; superb… am regasit descirerile din Amintiri din copilarie; o casuta marunta in care a incaput asa un suflet mare…

Cetatea Neamtului am vizitat-o la asfintit; se urca pe jos, o buna bucata de drum… Cand ajungi sus si apuci sa iti tragi sufletul, iti oferi ragazul de a admira frumusetea peisajului, si acesta te rasplateste din plin…

Am pornit spre casa, din pacate… Ne-am oprit pentru un pranz la Hanu Ancutei, pe drumul de costisa ce duce la Vaslui…

Iar ultima oprire chiar ne-a dat pe spate: Dalnic, localitatea in care s-a nascut Gheorghe Doja… O pensiune cu un foisor minunat, unde se mananca vanat bun; dar mai ales, unde am mancat pentru prima data ciorba in pita…

In drum spre casa, am vizitat si Manastirea Suzana, din Cheia – loc in care a lucrat tata o vreme…

O saptamana de neuitat, pacat ca a fost pe repede-inainte, dar ferice de noi ca am trait-o la intensitate maxima; asa, o saptamana face cat un an !!!

 

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Ciorba in pita – Dalnic

Hanu Ancutei

Hanu Ancutei

Hanu Ancutei

Cetatea Neamtului

Cetatea Neamtului